miercuri, 16 martie 2011

Sindromul de tunel cubital

Sindromul de tunel cubital afectează nervul ulnar, care traversează partea mediană a cotului. Simptomele sunt
similare cu furnicăturile provocate de loviturile la cot. Nervul ulnar trece la nivelul cotului printr-un pasaj numit tunel cubital. Atunci când această zonă devine iritată datorită traumatismelor sau a presiunii, poate duce la sindromul de tunel cubital.

Care sunt cauzele sindromului de tunel cubital?

Sindromul de tunel cubital are mai multe cauze posibile. O parte a problemei se poate afla în modul în care „funcționează” cotul. Când cotul este îndoit, nervul ulnar se întinde câțiva milimetri. Există posibilitatea ca nervul să se deplaseze sau chiar să încalece epicondilul medial osos. De-a lungul timpului, acest lucru provocă iritații ale nervului.

Una din cauzele frecvente este fectarea repetată a cotului, cum ar fi tragerea de pârghii sau de ridicările. Presiunea constantă direct pe cot de-a lungul timpului poate duce, de asemenea, la sindromul de tunel cubital. Nervul poate fi iritat și prin sprijinirea pe cotul în timp ce stați la birou.

Simptome

Amorţeală pe partea interioară a mâinii, a degetelor inelar şi mic este un semn precoce a sindromului de tunel cubital. Amorţeala se poate transforma în durere.
Atingerea sau lovirea nervului în tunel cubital cauzează o senzație de şoc electric până la degetul mic. Aceasta se numeşte semnul Tinel.

Diagnosticarea 

Medicul vă va face un istoric medical detaliat. Vi se vor adresa întrebări cu privire la care degetele sunt afectate şi dacă simțiti mâna lipsită de forță. Veţi fi, de asemenea, întrebat despre activităţile defășurate, precum şi despre eventuale leziuni precedente ale cotului.
Tunel cubital este doar unul din punctele în care nervul ulnar poate fi pensat.
Posibil să aveţi nevoie să faceţi teste speciale pentru a obţine mai multe informaţii asupra stării nervului. Un test comun este viteza de conducere nervoasă (VCN). Testul VCN măsoară viteza impulsurilor care străbat nervul. Impulsurile sunt încetinite în cazul în care nervul este comprimat sau lezat.
Testul VCN este uneori combinat cu o electromiograma (EMG). EMG-ul testează muşchii antebraţului, care sunt controlați de nervul ulnar pentru a vedea dacă mușchii răspund stimulului nervos.

Tratamentul

Tratamentul noninvaziv

Simptomele precoce ale sindromului de tunel cubital se reduc, de obicei, dacă activitățile cauzatoare sunt sitate.
Dacă simptomele se amplifică pe timp de noapte, este indicată o atelă uşoară de plastic pentru a limita mișcarea şi a reduce iritația.
Este recomandată kinetoterapia. La început, terapeutul vă va da sfaturi cu referire la pozitia antalgică a cotului şi cum să vă desfășurați activităţile, fără a suprasolicita cotul. Terapeutul poate aplica căldură sau alte tratamente pentru a uşura durerea. Sunt folosite exerciţii pentru o extensie treptată şi tonifiere musculară.

Tratamentul chirurgial

Este posibil ca simptomele să nu dispară, chiar şi cu schimbări în activităţi şi cu tratamente noninvazive. În acest caz, medicul poate recomanda interventia chirurgicală pentru a opri deteriorarea nervului ulnar.
Scopul intervenției chirurgicale este de a elibera presiunea asupra nervului ulnar. Există două tipuri de intervenţii chirurgicale pentru sindromul de tunel cubital. Nu este clar dacă o intervenție este mai bună decât celaltă.

Recuperarea

Reabilitarea noninvazivă
Dacă tratamentele noninvazive sunt de succes, puteţi vedea îmbunătăţiri în patru până la şase săptămâni. Kinetoterapeutul vă va ameliora simptomele şi îmbunătăţi funcţia cotului. Pot fi folosite exerciţii speciale pentru a ajuta nervului să alunecare în tunel cubital. Pe măsură ce tratamentul progresează se includ exerciţii care imita activităţile de zi cu zi şi de la locul de muncă.
Posibil să aveţi încă nevoie de atelă pe timp de noapte pentru a controla simptomele. Limitați repetarea mişcărilor de braț şi mâna, şi pentru a evita poziţii şi activităţi în care cotul este flectat.

După intervenţie chirurgicală

Recuperarea după operație depinde de procedura utilizată de către chirurg. Dacă aţi avut doar epicondilul medial eliminat, veţi avea un bandaj moale. Terapia poate progresa rapid după acest tip de intervenţie chirurgicală. Tratamentul începe cu exerciţii de mobilitate şi treptat pentru tonifiere. Trebuie doar să evitați să faceți prea mult, prea repede.
Terapia merge mai lent după o intervenţie chirurgicală de transpunere nervul ulnar. Necesită tratament timp de trei luni. Acest lucru se datorează faptului că muşchii flexori au fost folosiți pentru a forma noul tunel. Cotul va fi imobilizat timp de trei săptămâni.
Când este scoasă atela, se va începe recuperarea cu mişcări pasive.
Exercițiile active încep la şase săptămâni după intervenţia chirurgicală. Puteţi începe să vă folosiţi forța proprie pentru a mentine sau câștiga mobilitate.
La aproximativ opt săptămâni, veţi începe exercițiile pentru cresterea forței musculare.
Terapeutul vă va ajuta să găsiți modalităţi de a desfășura activitățile fără a suprasolicita cotul.